"Paul de Alep compara oraşul Târgovişte la 1653 cu marile oraşe ale orientului Alep şi Damasc. Imaginea oraşului era una impozantă. Fortificaţiile construite de Matei Basarab, de plan semicircular, probabil pe aceeaşi direcţie cu fortificaţiile vechi din sec. XV, aduc aminte de nostalgiile constantinopolitane ale marelui voievod.
     În sec. XV, se ridică, conform lui Virgil Vătăşianu, un zid ca un arc de cerc, ce pleca din cartierul Teiş, de pe malul drept al Ialomiţei, şi care ajungea iarăşi la râu. Toată această fortificaţie apăra oraşul dinspre sud, împotriva năvălitorilor, dinspre nord fiind suficientă apărarea naturală a dealurilor subcarpatice.
     Zidul avea bastioane, numite pe româneşte băşti, după un cuvânt german ce poate atesta o contribuţie germană la ridicarea zidurilor, şi patru porţi: poarta Dealului, poarta Bucureştiului, Poarta Dolgopolului sau a Câmpulungului, şi poarta Argeşului, numite astfel după drumurile cei ieşeau din oraş către târgurile respective.
     Fortificaţia era alcătuită dintr-un val de pământ dublat de un şanţ de apărare care coincidea în zona de vest şi de sud-vest cu viroaga pârâului Mirioara, punctată din loc în loc de zece bastioane. Vă daţi seama ce măreţie trebuie să fi avut aceste ziduri, care adăposteau înlăuntrul lor unul dintre oraşele cele mai populate şi mai extinse ca suprafaţă din sud-estul european. Traseul frotificaţiilor era similar cu cel al zidurilor oraşelor Chilia şi cetatea Albă, de pe Dunăre, sau cu al zidului oraşului Constantinopol.
     Latura dinspre Ialomiţa era apărată natural de lunca mlăştinoasă şi malul înalt al primei terase a râului pe sub care curgea Iazul Morilor şi Pârâul Braşovului.
     Prima menţiune documentară a acestor ziduri ne este dată de Tursun-Beg la 1462.
     Probabil că zidurile au fost consolidate in timpul domniei strălucite a lui Neagoe Basarab (pe stema oraşului din zilele noastre apar Neagoe Basarab si Domniţa Miliţa, alături de zidurile simbolic reprezentate), iar în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi au avut un rol esenţial în transformarea Târgoviştei în centrul acţiunilor sale de apărare împotriva lui Mehmed Beg ce vroia să transforme ţara în paşalâc.
     În timpul lui Matei Basarab, din cauza exploziei urbane oraşul s-a extins, iar zidurile au fost amplificate, atingând strălucirea lor maximă. Iată ce spune cronica ţării: "Şi s-au îndemnat Matei Vodă de au făcut cetatea din Târgovişte de iznoavă, leatul 7153. Acum se adaugă şi poarta Buzăului."
     Zidurile joacă un rol important în răscoala seiminilor, şi în războiul eteriei din 1821, în care a fost implicat şi Tudor Vladimirescu, dar se degradează.
     Zidirea turnurilor este specific bizantină, aparţinând şcolii de zidărie muntenească, fiind, alături de fortificaţiile curţii domneşti, singurul monument defensiv laic ce aparţine zidarilor munteni, restul monumentelor de acest tip fiind mănăstireşti.
     Oraşul Târgovişte a fost singurul oraş fortificat ca aşezare urbană din întreg spaţiul extracarpatic, fortificaţiile sale fiind de tip bizantin, printre ultimile fortificaţii de tip bizantino-sârbesc din lume. Din păcate, astăzi nu se păstrează decât foarte puţin dintre acestea, numai Poartra Vânătorilor şi Poarta Bucureştilor fiind cât de cât vizibile.
     Este important să se conştientizeze faptul că, spre deosebire de alte oraşe, oraşul Târgovişte ajunsese la o aşa de mare putere administrativă, încât probabil zidurile oraşului au fost realizate şi cu contribuţia orăşenilor, ceea ce arată o obşte urbană conştientă de sine în acea epocă tulbure a medievalităţii româneşti.
     De aceea, la Târgovişte s-a dezvoltat o ideologie urbană specifică, aşa cum s-a dezvoltat şi la Târnovo în Ţaratul Româno-Bulgar, putând afirma cu certitudine că oraşul era conştient de individualitatea sa, nu doar ca cetate de scaun, ci ca oraş-capitală a unui stat bine individualizat."